WIFI Romania

IEEE nu se grăbeşte deloc să ratifice standardizarea 802.11n, cu toate că interesul publicului devine tot mai mare pentru acest mod de conectare WiFi. Producătorii de hardware susţin şi ei acest lucru, prin vânzarea a aproximativ 6 milioane de dispozitive capabile să folosească această conexiune. De asemenea, un studiu de piaţă făcut de ABI Research arată că până în 2013 numărul de dispozitive 802.11n-capable va ajunge undeva în jurul cifrei de 88 de milioane. Şi toate astea pe fondul apariţiei WiMAX, competitorul numărul 1 al tehnologiei WiFI (aşa cum îl numesc unii, deşi personal nu sunt de acord cu această afirmaţie).

Trebuie să recunosc faptul că până în momentul de faţă nu am avut norocul să “mă joc” cu un dispozitiv 802.11n, însă din cele citite în diverse publicaţii şi pe forumuri, există multe incompatibilităţi între dispozitivele făcute de diverse firme, însă nici la nivel de drivere treaba nu merge pe roze. Ce să mai vorbim de suport pentru Linux sau suport nativ pentru Linux.

Sunt foarte curios de ce tot mai multă lume merge pe ideea “mai repede => mai bine” şi uită de alţi termeni ai problemei, mult mai importanţi, precum stabilitatea sau compatibilitatea. Eu personal încă prefer 802.11g, fiindcă este o tehnologie matură, din multe puncte de vedere. Aştept cu nerăbdare şi aparţia primelor dispozitive 802.11n certificied, însă la cum decurg lucrurile… s-ar putea întâi să mă joc cu WiMAX sau cu 4G, decât cu 802.11n.

WLAN apare din ce in ce mai des pe piata de handset-uri si in scurt timp va ajunge la fel de popular precum camera foto integrata, ce a aparut acum cativa ani buni. Cateva studii arata ca WILAN-ul va ajunge cea mai utilizata tehnologie de conectivitate din urmatorii ani, pe piata de telefoane mobile. Aceste studii demonstreaza o rata de crestere anuala exponentiala de 71.5% ceea ce inseamna ca de la numarul de 27 milioane de handset-uri cu WLAN (Wi-Fi) existente in 2007 se va ajunge la un numar exorbitant de 400 milioane in 2012.

Pro si Contra:

Operatorii de telefonie mobila se temeau pana de curand ca implementarea Wi-Fi intr-un handset ar putea periclita vanzarile si abonamente de internet, dar cum penetrarea WLAN in industria telefoniei mobile creste continuu, datorita preturilor mici, apar din ce in ce mai multi adepti ai acestei tehnologii. Operatorii nu se mai tem de pierderea profiturilor, in schimb pot profita de tehnologia aceasta ce devine din ce in ce mai ieftina si mai folosita. Pana nu demult, WLAN era o piesa esentiala pentru laptopuri si portabile dar mai nou telefoanele mobile destepte, smartphone-urile si PDA-urile in special, se bucura de mobilitate si de conexiune la internet aproape gratis, trecand peste bariera de preturi ridicate pentru un abonament de internet oferit de operatorul de telefonie mobila. Conexiunile 3G si 4G vor exista simultan cu WLAN, 4G functioneaza cam pe acelasi principiu oricum, dar astfel se va putea preveni supraincarcarea retelei (overloading) deoarece, avand in vedere ca vitezele cresc, oamenii vor descarca de pe internet,  pe telefonul mobil, continut multimedia (imagini, video, documente mari). Ei vor avea alternativa folosirii WLAN-ului, mai ieftin, pastrand retelele 3G si 4G libere, pentru videotelefonie si convorbiri audio aproape de perfectie, calitativ, iar operatorii de retea vad in asta in avantaj, nu un factor ce ar putea sa scada din profituri.

In Viitor:

Cipurile Wi-Fi au fost foarte scumpe, multa vreme, penetrarea ramanand mica. Dar cu cat mai multe laptopuri au implementat deja tehnologia, piata de notebook-uri a ajuns la saturatie, iar WLAN-ul trebuie sa gaseasca noi oportunitati, noi dispozitive in care tehnologia poate fi folosita la maximum de potential, iar o buna modalitate o reprezinta chiar piata de telefoane mobile, mereu deschisa la inovatii si tehnologii noi. De cate ori nu v-ati intrebat ce o sa mai scoata un producator? De la camera foto la GPS, mai nou si micro-proiector, pana la WiFi, toate au fost primite cu bratele deschise. Bluetooth a devenit un standard in materie de conectivitate si asa se va intampla si cu WLAN-ul.

in timp ce WLAN paseste cu pasi repezi in industria de telefoane mobile, alte tehnologii pe care scepticii le privesc deja demodate, precum bluetooth, vor putea profita, intrand pe alte ramuri ale industriei, precum MP3-playere portabile, camere foto si multe alte tipuri de gadgeturi. De asemenea tehnologii precum Bluetooth fac pasul si in industria auto, deoarece “conectivitate” este cuvantul prezentului si al viitorului.

Voi ce parere aveti despre WLAN? Este aceasta tehnologia principalul jucator in domeniul de transfer de date in viitor?

Zilele trecute analizam puţin statisticile acestui blog şi eram curios să văd care sunt keyword-urile care aduc cei mai mulţi vizitatori. Ei bine, mergând din căutare în căutare, se pare că am dat peste nişte site-uri de care auzisem mai demult, dar le lăsasem la macerat în hăţişul de bookmarkuri pe care încă nu mă încumet să-l pun în ordine.

C*Free

Iniţiativa a avut succes limitat, cu toate că a beneficiat de o promovare intensă, inclusiv pe canale media. C*Free a fost premiat în 2006 în domeniul IT&C, însă de atunci s-a făcut prea puţină vâlvă pe tema asta pentru a face din C*Free un brand cunoscut de toţi cei care au tangenţă cu WiFi-ul. Se pare că de ceva vreme au intrat într-un con de umbră. Blogul lor n-a mai fost updatat de ceva vreme, iar în online n-am mai citit nimic despre ei. Aşadar, C*Free a intrat pe linie moartă.

WirelessIsFun

Un blog cu potenţial mare care a eşuat datorită lipsei de interes din partea autorilor. Ultima însemnare e datată 20 aprilie 2008 şi nu are nicio legătură cu Wireless-ul. Cu toate că era scris în limba engleză, sunt sigur că avea şi destui cititori români, printre care mă număram şi eu. Doar Marius mai face treabă pe un subdomeniu, însă subiectele abordate de el nu au nicio tangenţă cu domeniu WiFi.

Hot-Spot România - GoWireless

De asemenea, o altă iniţiativă lăudată şi promovată prin canalele media tradiţionale (presă, tv), care a intrat într-un con de umbră în acelaşi timp ca C*Free. O mentalitate de genul “avem blog, vedem noi pe parcurs ce facem cu el” nu le-a adus deloc succes pionierilor în acest domeniu. Probabil investiţiile în routere amplasate în diverse locuri de interes general şi suportate din reclamă contextuală nu le-au adus tocmai profiturile dorite celor de la Hot-Spot România. Păcat, ideea era bună.

Aşadar, pionieratul are şi el dezavantajele sale. Dacă investiţia financiară şi logistică nu e suficient de puternică încât să susţină cerinţele pieţei, poţi intra foarte uşor într-un con de umbră şi de aici începe declinul. Nu e o piaţă mare WiFi-ul românesc, însă promite multe pe viitor dacă sunt făcute investiţii, iar utilizatorul final e încurajat să folosească această metodă de conectare şi de ce nu, să intre în joc şi să împărtăşească şi el la rândul său conexiunea sa cu alţii.

Plecând de la ideea asta şi având mereu în linia vizuală exemplul celor care încă nu au reuşit în România cu WiFi-ul, intenţionez să fac din WiFi România punct de referinţă când vine vorba despre internet mobil gratuit la nivel naţional (şi mondial). Cu riscul de a avea doar câţiva cititori, voi scrie în limba română! Numai cu eforturi coordonate pot face ceva palpabil pentru wireless-ul românesc.

“Observatorio” este un proiect artistic al Clarei Boj şi al lui Diego Diaz, arătând panorama WiFi în jurul locaţiei în care a fost instalat. A fost creat special pentru a promova reflectarea şi discuţiile despre reţelele gratuite - “redes libres”, în limba maternă a artiştilor.

Observatorio a fost construit folosind o antenă unidirecţională WiFi, o cameră de filmat şi un instrument de panoramare, care arată o reprezentare a reţelelor WiFi din zonă, suprapusă peste o imagine reală a zonei respective. Instrumentul este instalat în turnul Universităţii Laboral din Gijon, în Spania.

Sursa

Peste tot văd cuvintele ăstea: Mesh Network. Ce să fie oare? Păi Muni-FI-urile din State au la bază acest concept. Bun, acum că am un exemplu, vreau şi definiţia. Un Mesh-Network e acea reţea care “se vindecă” singură şi care nu are nevoie întotdeauna de un nod central. E reţeaua care se extinde atât cât îi permite următorul hop, pe baza unor protocoale de routare încă nestandardizate.

Ce este un mesh network?

la întrebarea “Ce este un mesh network” vă voi răspunde prin a vă invita să aruncaţi o privire mai jos la următorul gif. Părerea mea despre mesh-networks momentan rămâne personală, fiindcă nu am testat încă acest tip de reţea. În plus, faptul că nu e un standard bine definit, mă face să-i mai ofer credit până când vor apărea documentaţiile oficiale.

Ei bine, ideea a fost exploatată şi de alţii, la fel ca în cazul FON. Astfel a apărut Meraki şi Open-MESH. Din păcate, preţurile şi răspândirea lor le fac inaccesibile nouă românilor pentru o bună perioadă de timp de-acum înainte. Poate doar investiţia unor jucători importanţi din piaţa de networking sau giganţi (Google, Yahoo, etc.) face mesh-network-urile o afacere profitabilă şi pe plaiuri mioritice. Până una alta, noi rămânem la WiFI!

De curând ne-am cumpărat un laptop. Fericire mare, am scăpat de maldărul de fire de prin casă! E, partea proastă vine când vrei să-ţi muţi biroul în fotoliu, în pat sau în grădină. Parcă nu e aşa frumos să te cari cu cablul de la internet după tine. Şi nu cred eu că există la ora actuală prea multe case une să existe lângă prizele de curent şi prize de reţea cu mufe RJ-45. Aşadar, ce facem în cazul ăsta? Stăm offline şi comozi sau stăm online într-un scaun la birou? Păi… dacă tot avem laptop, de ce să nu ne luăm şi un router wireless? Ok, zis şi făcut!

Dar ce e un router wireless? Este un dispozitiv de reţea, menit să împartă o conexiune la internet mai multor clienţi (laptop-uri, desktop-uri, pda-uri, telefoane mobile, etc.) conectaţi prin intermediul unelor radio şi/sau cabluri de reţea.

Multitudinea de modele şi uneori preţurile piperate ne fac să ne răzgândim atunci când vine vorba de achiziţii! Voi încerca în rândurile următoare să creionez lista de întrebări pe care să o puneţi atunci când sunteţi în căutarea unui router wireless:

1. Asiguraţi-vă că ştiţi ce standarde suportă laptopul dumneavoastră. Modelele mai vechi sunt capabile să folosească doar standardele 802.11a sau 802.11b, însă majoritatea se pot conecta şi folosind revizia G a acestui standard, care permite conexiuni de până la 54 Mbps. Atenţie, nu vă lăsaţi înşelaţi de posibilitatea de conectare draft-n, deoarece nu este încă un standard şi se află încă în perioada experimentală, ceea ce îl face de multe ori instabil! La ora actuală, cel mai folosit mod de conectare rămâne 802.11g
2. Calculaţi cu aproximaţie ce suprafaţă doriţi să acoperiţi cu semnal WIFI. Standardul 802.11 este capabil să ofere acoperire pe o distanţă maximă de 50 de metri indoor şi 150 metri outdoor, însă numai în condiţii speciale (fără obstacole şi cu echipamente performante). În general, 30 de metri indoor (pereţi, diverse încăperi, etc.) şi 50m outdoor (de preferat cu vizibilitate directă). Dacă distanţa este mai mare, ar trebui să luaţi în considerare şi utilizarea antenelor specializate.
3. Stabiliţi de ce anume aveţi nevoie: dacă ISP-ul vă pune la dispoziţie un modem cu port ethernet sau o conexiune UTP, aveţi nevoie de un router wireless cu un port WAN. Dacă modalitatea de conectare nu este una aşa de larg răspândită, s-ar putea să fie nevoie de routere wireless speciale, cu modem ADSL inclus şi/sau port USB. În aceste cazuri, luaţi legătura cu ISP-ul. De asemenea, nu omitezi posibilitatea de mărire în viitor apropiat a reţelei prin adăugarea de dispozitive noi prin conexiuni prin fire UTP!
4. Nu ezitaţi să puneţi întrebări legate de funcţiile routerului: firewall, prevenirea atacurilor DoS, interceptarea atacurilor venite din partea hackerilor şi criptare avansată (WPA2). Nu cred că vă doriţi ca altcineva să beneficieze de pe urma conexiunii dumneavoastră la internet şi chiar să-şi bage nasul prin documentele aflate în calculatoarele legate la reţea
5. Informaţi-vă şi cu privire la uşurinţa în utilizare, deoarece nu cred că vă doriţi să citiţi manuale stufoase de reţelistică doar pentru a efectua operaţii uşoare precum NAT sau conectare la internet.
6. Un produs bun şi bine promovat, are cel puţin un an garanţie şi oferă informaţii explicite despre modul de folosire. De asemenea, este considerat un avantaj o comunitate dezvoltată în jurul unui produs, deoarece astfel puteţi obţine mult mai uşor ajutor în cazul în care aveţi nevoie. Şi nu o să fie nevoie să cheltuiţi bani pe suport plătit din partea producătorilor!
7. Cumpăraţi doar de la distribuitorii autorizaţi şi nu aveţi încredere în terţe părţi care se oferă binevoitoare să vă vândă dispozitive second-hand. Nu vă lăsaţi înşelaţi de aşa-zisele oferte speciale, fiindcă v-aţi putea trezi victimele unor fraude! Verificaţi întotdeauna! Răspunsul întrebărilor dumneavoastră e doar la un “Google” distanţă!
8. Nu alegeţi nici cel mai ieftin produs din ofertă, însă nu vă aruncaţi nici să cheltuiţi sute de lei pe produse high-end, adesea inutile utilizatorilor casnici. Mai bine întrebaţi de 10 ori, decât să greşiţi o dată.

Acestea sunt cele 8 aspecte principale de care trebuie să ţinem cont când vine vorba achiziţionarea unui router wireless. Sunt reguli generale, pe care probabil mulţi le cunosc, dar nu strică să vi le reamintesc. Voi continua seria de astfel de însemnări, dorind să vin în sprijinul acţiuni de a educa piaţa dispozitivelor wireless din România, aflată într-o continuă creştere în ultimii ani.

Deşi pe 29 martie a optat pentru instalarea dispozitivelor care permiteau conectarea wireless la internet după plata unei taxe de 8$, conducerea Aeroportului San Jose din Statele Unite a schimbat tactica în favoarea internetului wifi gratuit, suportat de reclame. Costurile anuale de întreţinere ale acestei reţele sunt de 41.000$, cu o investiţie iniţială de peste 90.000$. Sume fabuloase, ar exclama unii, însă având în vedere faptul că acest aeroport deserveşte până la 30.000 de pasageri zilnic, conducerea aeroportului estimează aproximativ 1500 de utilizatori siguri. Conexiunea care deserveşte această reţea este una de 15 MB/s, deoarece s-a dorit un serviciu de calitate.

Urmând exemplul aeroportului din Denver, s-a trecut la varianta 100% gratuită, suportată de reclamele pe care utilizatorii sunt nevoiţi suporte. Sunt curios acum ce preferă utilizatorii: o conexiune sigură, criptată, plătită sau o conexiune nesigură, necriptată şi gratuită?

«*» cam aşa arată site-urile vizitate prin intermediul acestei reţele

Sursa

Open Video Robot, sau, pe scurt, OVR este creaţia elevilor Cosmin Gorgovan şi Dan Andrei Ruse. Constă dintr-un router wireless Asus WL-500GP, un microcontroller Atmel Atmega48, 2 motoare cuplate la şenile pentru deplasare şi 4 servomotoare folosite la acţionarea braţului robotic şi a camerei video. Routerul rulează OpenWRT, o distribuţie Linux pentru dispozitive embedded. Întregul software folosit va fi lansat sub licenţă GPL pe blogul proiectului, wifibot.linux-geek.org.

A fost conceput ca o platformă pentru dezvoltarea unor modele specializate. Poate comunica cu alte dispozitive prin WiFi, interfaţa serială, USB sau porturi GPIO. Momentan poate fi controlat de pe un computer ce ruleaza o distribuţie Linux sau Windows şi dispune de o placa de reţea 802.11g standard. Imaginile capturate de camera video pot fi vizualizate în timp real sau înregistrate pe o memorie flash.

Proiectul a fost premiat la concursul Infomatrix 2008, categoria hardware control, cu medalia de aur.

BT* anunţă că va oferi în curând posibilitatea de a deveni hotspot-uri wi-fi pentru clienţi, distribuitori şi alte persoane. BT Business Open Wi-Fi o să fie o extensie a departamentului IT al firmelor care folosesc serviciile BT de internet. Surpriza însă vine de la modul de abordare a noii strategii. Dacă în cazul utilizatorilor rezidenţiali, s-a mers pe ideea a două SSID-uri, unul privat, criptat şi altul public, necriptat, BT Business Open Wi-Fi va avea cel mai probabil 2 (sau mai multe) SSID-uri criptate.

Dave Hughes, a declarat ieri, la Wireless Mobile Broadband Congress de la Londra, că mediul business are nevoie de siguranţa conexiunilor şi de aceea în cadrul BT Business Open Wi-Fi se va pune accent pe securitate, în egală măsură faţă de conexiunile utilizatorilor privaţi.

BT îşi continuă astfel mişcarea strategică începută acum un an, când a încheiat un parteneriat cu FON, oferind astfel acces utilizatorilor rezidenţiali acces la reţeaua mondială FON. Aşadar, BT se va poate mândri cu aproximativ 300.000  incluse în reţeaua FON, reprezentând aproximativ 40% din numărul total de dispozitive care compun această reţea.

Ziarişitii însă nu au uitat să-i adreseze acestuia întrebări legate de noua tehnologie mult-lăudată, WiMAX. Din fericire, Dave Hughes nu a fost sărac în declaraţii, susţinând că momentan această tehnologie este sub-dezvoltată şi nu o va considera un „pericol” pentru afacerile sale decât atunci când numărul de dispozitive WiMAX se va apropia de cel al dispozitivelor Wi-Fi. „E nevoie de ani buni pentru WiMAX să se integreze bine în «ecosistemul» dispozitivelor şi cine ştie, între timp s-ar putea să apară ceva mai interesant”, a declarat Dave.

Sursa

*BT : actual BT-Group, fost British Telecom

Probabil mulţi dintre voi aţi călătorit cu trenul şi ştiţi cât de frustrant e să nu ai internet sau să ai acces doar la o conexiune atât de lentă încât să ai impresia că trăieşti în epoca dial-up. Iar dacă nu sunteţi străini de domeniul WIFI, ştiţi probabil cât de frustrant e să ai un cablu neprotejat între router/AP şi antenă. Ei bine, tocmai asta se pare că vă va salva în timpul călătoriilor lungi cu trenul în care aveţi nevoie de internet.

Se află de ceva vreme în teste o astfel de reţea, în cadrul BART (Bay Area Rapid Transit), iar rezultatele sunt îmbucurătoare: peste 9000 de oameni şi-au deschis conturi şi aproximativ 42.000 de sesiuni au fost deschise. Poate că nu e mult, dar gândiţi-vă că pentru moment accesul a fost oferit doar în regim beta, de test, ceea ce face din acest tip de reţea o afacere foarte profitabilă pentru investitori.

Iar cum în SUA se fac bani frumoşi în afacerile legale cu statul, această reţea va fi construită într-un parteneriat public privat împreună cu firmele doritoare să adauge acest segment al pieţei portofoliului de servicii. Costurile aproximative sunt de 20 de milioane de $, iar BART nu va da nici măcar un cent. De asemenea, această reţea va fi utilizată şi pentru a conecta camerele de securitate, oferind astfel un control mai bun în aceste mijloace de transport în comun.

Să tragem concluziile: proiect de 20 de milioane de $ menit să ofere internet mobil la viteze mari pentru preţuri acceptabile sau chiar gratis, care ia din buget 0 cenţi şi care aduce beneficii în domeniul securităţii călătorilor. Un vis realizabil în SUA. Dacă ar lua şi românii exemplu…

Sursa. Via.