WIFI Romania

Zilele trecute analizam puţin statisticile acestui blog şi eram curios să văd care sunt keyword-urile care aduc cei mai mulţi vizitatori. Ei bine, mergând din căutare în căutare, se pare că am dat peste nişte site-uri de care auzisem mai demult, dar le lăsasem la macerat în hăţişul de bookmarkuri pe care încă nu mă încumet să-l pun în ordine.

C*Free

Iniţiativa a avut succes limitat, cu toate că a beneficiat de o promovare intensă, inclusiv pe canale media. C*Free a fost premiat în 2006 în domeniul IT&C, însă de atunci s-a făcut prea puţină vâlvă pe tema asta pentru a face din C*Free un brand cunoscut de toţi cei care au tangenţă cu WiFi-ul. Se pare că de ceva vreme au intrat într-un con de umbră. Blogul lor n-a mai fost updatat de ceva vreme, iar în online n-am mai citit nimic despre ei. Aşadar, C*Free a intrat pe linie moartă.

WirelessIsFun

Un blog cu potenţial mare care a eşuat datorită lipsei de interes din partea autorilor. Ultima însemnare e datată 20 aprilie 2008 şi nu are nicio legătură cu Wireless-ul. Cu toate că era scris în limba engleză, sunt sigur că avea şi destui cititori români, printre care mă număram şi eu. Doar Marius mai face treabă pe un subdomeniu, însă subiectele abordate de el nu au nicio tangenţă cu domeniu WiFi.

Hot-Spot România - GoWireless

De asemenea, o altă iniţiativă lăudată şi promovată prin canalele media tradiţionale (presă, tv), care a intrat într-un con de umbră în acelaşi timp ca C*Free. O mentalitate de genul “avem blog, vedem noi pe parcurs ce facem cu el” nu le-a adus deloc succes pionierilor în acest domeniu. Probabil investiţiile în routere amplasate în diverse locuri de interes general şi suportate din reclamă contextuală nu le-au adus tocmai profiturile dorite celor de la Hot-Spot România. Păcat, ideea era bună.

Aşadar, pionieratul are şi el dezavantajele sale. Dacă investiţia financiară şi logistică nu e suficient de puternică încât să susţină cerinţele pieţei, poţi intra foarte uşor într-un con de umbră şi de aici începe declinul. Nu e o piaţă mare WiFi-ul românesc, însă promite multe pe viitor dacă sunt făcute investiţii, iar utilizatorul final e încurajat să folosească această metodă de conectare şi de ce nu, să intre în joc şi să împărtăşească şi el la rândul său conexiunea sa cu alţii.

Plecând de la ideea asta şi având mereu în linia vizuală exemplul celor care încă nu au reuşit în România cu WiFi-ul, intenţionez să fac din WiFi România punct de referinţă când vine vorba despre internet mobil gratuit la nivel naţional (şi mondial). Cu riscul de a avea doar câţiva cititori, voi scrie în limba română! Numai cu eforturi coordonate pot face ceva palpabil pentru wireless-ul românesc.

De curând ne-am cumpărat un laptop. Fericire mare, am scăpat de maldărul de fire de prin casă! E, partea proastă vine când vrei să-ţi muţi biroul în fotoliu, în pat sau în grădină. Parcă nu e aşa frumos să te cari cu cablul de la internet după tine. Şi nu cred eu că există la ora actuală prea multe case une să existe lângă prizele de curent şi prize de reţea cu mufe RJ-45. Aşadar, ce facem în cazul ăsta? Stăm offline şi comozi sau stăm online într-un scaun la birou? Păi… dacă tot avem laptop, de ce să nu ne luăm şi un router wireless? Ok, zis şi făcut!

Dar ce e un router wireless? Este un dispozitiv de reţea, menit să împartă o conexiune la internet mai multor clienţi (laptop-uri, desktop-uri, pda-uri, telefoane mobile, etc.) conectaţi prin intermediul unelor radio şi/sau cabluri de reţea.

Multitudinea de modele şi uneori preţurile piperate ne fac să ne răzgândim atunci când vine vorba de achiziţii! Voi încerca în rândurile următoare să creionez lista de întrebări pe care să o puneţi atunci când sunteţi în căutarea unui router wireless:

1. Asiguraţi-vă că ştiţi ce standarde suportă laptopul dumneavoastră. Modelele mai vechi sunt capabile să folosească doar standardele 802.11a sau 802.11b, însă majoritatea se pot conecta şi folosind revizia G a acestui standard, care permite conexiuni de până la 54 Mbps. Atenţie, nu vă lăsaţi înşelaţi de posibilitatea de conectare draft-n, deoarece nu este încă un standard şi se află încă în perioada experimentală, ceea ce îl face de multe ori instabil! La ora actuală, cel mai folosit mod de conectare rămâne 802.11g
2. Calculaţi cu aproximaţie ce suprafaţă doriţi să acoperiţi cu semnal WIFI. Standardul 802.11 este capabil să ofere acoperire pe o distanţă maximă de 50 de metri indoor şi 150 metri outdoor, însă numai în condiţii speciale (fără obstacole şi cu echipamente performante). În general, 30 de metri indoor (pereţi, diverse încăperi, etc.) şi 50m outdoor (de preferat cu vizibilitate directă). Dacă distanţa este mai mare, ar trebui să luaţi în considerare şi utilizarea antenelor specializate.
3. Stabiliţi de ce anume aveţi nevoie: dacă ISP-ul vă pune la dispoziţie un modem cu port ethernet sau o conexiune UTP, aveţi nevoie de un router wireless cu un port WAN. Dacă modalitatea de conectare nu este una aşa de larg răspândită, s-ar putea să fie nevoie de routere wireless speciale, cu modem ADSL inclus şi/sau port USB. În aceste cazuri, luaţi legătura cu ISP-ul. De asemenea, nu omitezi posibilitatea de mărire în viitor apropiat a reţelei prin adăugarea de dispozitive noi prin conexiuni prin fire UTP!
4. Nu ezitaţi să puneţi întrebări legate de funcţiile routerului: firewall, prevenirea atacurilor DoS, interceptarea atacurilor venite din partea hackerilor şi criptare avansată (WPA2). Nu cred că vă doriţi ca altcineva să beneficieze de pe urma conexiunii dumneavoastră la internet şi chiar să-şi bage nasul prin documentele aflate în calculatoarele legate la reţea
5. Informaţi-vă şi cu privire la uşurinţa în utilizare, deoarece nu cred că vă doriţi să citiţi manuale stufoase de reţelistică doar pentru a efectua operaţii uşoare precum NAT sau conectare la internet.
6. Un produs bun şi bine promovat, are cel puţin un an garanţie şi oferă informaţii explicite despre modul de folosire. De asemenea, este considerat un avantaj o comunitate dezvoltată în jurul unui produs, deoarece astfel puteţi obţine mult mai uşor ajutor în cazul în care aveţi nevoie. Şi nu o să fie nevoie să cheltuiţi bani pe suport plătit din partea producătorilor!
7. Cumpăraţi doar de la distribuitorii autorizaţi şi nu aveţi încredere în terţe părţi care se oferă binevoitoare să vă vândă dispozitive second-hand. Nu vă lăsaţi înşelaţi de aşa-zisele oferte speciale, fiindcă v-aţi putea trezi victimele unor fraude! Verificaţi întotdeauna! Răspunsul întrebărilor dumneavoastră e doar la un “Google” distanţă!
8. Nu alegeţi nici cel mai ieftin produs din ofertă, însă nu vă aruncaţi nici să cheltuiţi sute de lei pe produse high-end, adesea inutile utilizatorilor casnici. Mai bine întrebaţi de 10 ori, decât să greşiţi o dată.

Acestea sunt cele 8 aspecte principale de care trebuie să ţinem cont când vine vorba achiziţionarea unui router wireless. Sunt reguli generale, pe care probabil mulţi le cunosc, dar nu strică să vi le reamintesc. Voi continua seria de astfel de însemnări, dorind să vin în sprijinul acţiuni de a educa piaţa dispozitivelor wireless din România, aflată într-o continuă creştere în ultimii ani.

Din ce în ce mai multe oraşe româneşti se aliniază trendului internaţional de a implementa sistemul GPS în transportul în comun. Bucureştiul a dat tonul, iar oraşele din provincie au urmat. Braşov şi Alba Iulia sunt doar câteva exemple. Dar vorba aia, ţara arde şi baba se piaptănă. Punem GPS, dar n-avem AC. În alte ţări ai internet wireless în autobuz, dar în România îţi e frică să scoţi telefonul mobil, nu cumva să rămâi fără el.

Voi ce v-aţi dori? Internet, securitate şi Google Transit în România sau GPS?

Citeşte mai multe informaţii despre internetul în mijloacele de transport în comun din alte ţări.