Loading ...WiFi-ul în România - ce nu merge?
Zilele trecute analizam puţin statisticile acestui blog şi eram curios să văd care sunt keyword-urile care aduc cei mai mulţi vizitatori. Ei bine, mergând din căutare în căutare, se pare că am dat peste nişte site-uri de care auzisem mai demult, dar le lăsasem la macerat în hăţişul de bookmarkuri pe care încă nu mă încumet să-l pun în ordine.
C*Free
Iniţiativa a avut succes limitat, cu toate că a beneficiat de o promovare intensă, inclusiv pe canale media. C*Free a fost premiat în 2006 în domeniul IT&C, însă de atunci s-a făcut prea puţină vâlvă pe tema asta pentru a face din C*Free un brand cunoscut de toţi cei care au tangenţă cu WiFi-ul. Se pare că de ceva vreme au intrat într-un con de umbră. Blogul lor n-a mai fost updatat de ceva vreme, iar în online n-am mai citit nimic despre ei. Aşadar, C*Free a intrat pe linie moartă.
WirelessIsFun
Un blog cu potenţial mare care a eşuat datorită lipsei de interes din partea autorilor. Ultima însemnare e datată 20 aprilie 2008 şi nu are nicio legătură cu Wireless-ul. Cu toate că era scris în limba engleză, sunt sigur că avea şi destui cititori români, printre care mă număram şi eu. Doar Marius mai face treabă pe un subdomeniu, însă subiectele abordate de el nu au nicio tangenţă cu domeniu WiFi.
Hot-Spot România - GoWireless
De asemenea, o altă iniţiativă lăudată şi promovată prin canalele media tradiţionale (presă, tv), care a intrat într-un con de umbră în acelaşi timp ca C*Free. O mentalitate de genul “avem blog, vedem noi pe parcurs ce facem cu el” nu le-a adus deloc succes pionierilor în acest domeniu. Probabil investiţiile în routere amplasate în diverse locuri de interes general şi suportate din reclamă contextuală nu le-au adus tocmai profiturile dorite celor de la Hot-Spot România. Păcat, ideea era bună.
Aşadar, pionieratul are şi el dezavantajele sale. Dacă investiţia financiară şi logistică nu e suficient de puternică încât să susţină cerinţele pieţei, poţi intra foarte uşor într-un con de umbră şi de aici începe declinul. Nu e o piaţă mare WiFi-ul românesc, însă promite multe pe viitor dacă sunt făcute investiţii, iar utilizatorul final e încurajat să folosească această metodă de conectare şi de ce nu, să intre în joc şi să împărtăşească şi el la rândul său conexiunea sa cu alţii.
Plecând de la ideea asta şi având mereu în linia vizuală exemplul celor care încă nu au reuşit în România cu WiFi-ul, intenţionez să fac din WiFi România punct de referinţă când vine vorba despre internet mobil gratuit la nivel naţional (şi mondial). Cu riscul de a avea doar câţiva cititori, voi scrie în limba română! Numai cu eforturi coordonate pot face ceva palpabil pentru wireless-ul românesc.
Deşi pe 29 martie a optat pentru instalarea dispozitivelor care permiteau conectarea wireless la internet după plata unei taxe de 8$, conducerea Aeroportului San Jose din Statele Unite a schimbat tactica în favoarea internetului wifi gratuit, suportat de reclame. Costurile anuale de întreţinere ale acestei reţele sunt de 41.000$, cu o investiţie iniţială de peste 90.000$. Sume fabuloase, ar exclama unii, însă având în vedere faptul că acest aeroport deserveşte până la 30.000 de pasageri zilnic, conducerea aeroportului estimează aproximativ 1500 de utilizatori siguri. Conexiunea care deserveşte această reţea este una de 15 MB/s, deoarece s-a dorit un serviciu de calitate.
