Cum securizăm o reţea wireless?
Încep astăzi o serie de însemnări în care o să încerc să acopăr tot felul de vulnerabilităţi ale reţelelor WIFI. Vreau astfel să iau în serios avertizările de la FBI venite de curând şi să vă informez şi pe voi cu privire la metode prin care să vă feriţi de hackeri şi persoane rău intenţionate.
În primul rând, trebuie să ne familiarizăm cu termenii şi să stabilim schema reţelei. Fie că e vorba de o structură ad-hoc sau una managed, criptarea este absolut necesară, fie că e vorba de o conexiune prin care se vor transfera date sensibile sau se va face trafic pe internet. Ce înseamnă una, ce înseamnă cealaltă? Structura de reţea ad-hoc e una directă între două dispozitive, fără să fie nevoie de un intermediar, router sau access-point. De obicei, modalitatea asta de conectare se foloseşte atunci când se doreşte o legătură rapidă între două laptop-uri, între un laptop şi-un desktop sau între un laptop/desktop şi un gadget (iphone, psp, etc.). Dezavantajul este că e o conexiune peer2peer şi nu permite decât conectarea a două dispozitive. De asemenea, în modul ad-hoc, viteza de transfer este în general limitată la 11 mbps.
Structura managed interpune între două dispozitive într-o reţea wireless un dispozitiv suplimentar: router wireless sau access point wireless. Avantajul principal este un mai bun management al resurselor şi o viteză net superioară de transfer. Un router de asemenea permite o infrastructură a reţelei mărită, cu mai multe dispozitive. În plus, în ziua de azi, meniurile routerelor (access point-urilor) permit configurări complexe şi routări avansate.
În următorul episod voi acoperi aspecte cu privire la securizarea reţelei din punct de vedere fixic (amplasare, orientare antene şi restricţionarea accesului fizic la router)