WIFI Romania

WLAN apare din ce in ce mai des pe piata de handset-uri si in scurt timp va ajunge la fel de popular precum camera foto integrata, ce a aparut acum cativa ani buni. Cateva studii arata ca WILAN-ul va ajunge cea mai utilizata tehnologie de conectivitate din urmatorii ani, pe piata de telefoane mobile. Aceste studii demonstreaza o rata de crestere anuala exponentiala de 71.5% ceea ce inseamna ca de la numarul de 27 milioane de handset-uri cu WLAN (Wi-Fi) existente in 2007 se va ajunge la un numar exorbitant de 400 milioane in 2012.

Pro si Contra:

Operatorii de telefonie mobila se temeau pana de curand ca implementarea Wi-Fi intr-un handset ar putea periclita vanzarile si abonamente de internet, dar cum penetrarea WLAN in industria telefoniei mobile creste continuu, datorita preturilor mici, apar din ce in ce mai multi adepti ai acestei tehnologii. Operatorii nu se mai tem de pierderea profiturilor, in schimb pot profita de tehnologia aceasta ce devine din ce in ce mai ieftina si mai folosita. Pana nu demult, WLAN era o piesa esentiala pentru laptopuri si portabile dar mai nou telefoanele mobile destepte, smartphone-urile si PDA-urile in special, se bucura de mobilitate si de conexiune la internet aproape gratis, trecand peste bariera de preturi ridicate pentru un abonament de internet oferit de operatorul de telefonie mobila. Conexiunile 3G si 4G vor exista simultan cu WLAN, 4G functioneaza cam pe acelasi principiu oricum, dar astfel se va putea preveni supraincarcarea retelei (overloading) deoarece, avand in vedere ca vitezele cresc, oamenii vor descarca de pe internet,  pe telefonul mobil, continut multimedia (imagini, video, documente mari). Ei vor avea alternativa folosirii WLAN-ului, mai ieftin, pastrand retelele 3G si 4G libere, pentru videotelefonie si convorbiri audio aproape de perfectie, calitativ, iar operatorii de retea vad in asta in avantaj, nu un factor ce ar putea sa scada din profituri.

In Viitor:

Cipurile Wi-Fi au fost foarte scumpe, multa vreme, penetrarea ramanand mica. Dar cu cat mai multe laptopuri au implementat deja tehnologia, piata de notebook-uri a ajuns la saturatie, iar WLAN-ul trebuie sa gaseasca noi oportunitati, noi dispozitive in care tehnologia poate fi folosita la maximum de potential, iar o buna modalitate o reprezinta chiar piata de telefoane mobile, mereu deschisa la inovatii si tehnologii noi. De cate ori nu v-ati intrebat ce o sa mai scoata un producator? De la camera foto la GPS, mai nou si micro-proiector, pana la WiFi, toate au fost primite cu bratele deschise. Bluetooth a devenit un standard in materie de conectivitate si asa se va intampla si cu WLAN-ul.

in timp ce WLAN paseste cu pasi repezi in industria de telefoane mobile, alte tehnologii pe care scepticii le privesc deja demodate, precum bluetooth, vor putea profita, intrand pe alte ramuri ale industriei, precum MP3-playere portabile, camere foto si multe alte tipuri de gadgeturi. De asemenea tehnologii precum Bluetooth fac pasul si in industria auto, deoarece “conectivitate” este cuvantul prezentului si al viitorului.

Voi ce parere aveti despre WLAN? Este aceasta tehnologia principalul jucator in domeniul de transfer de date in viitor?

Zilele trecute analizam puţin statisticile acestui blog şi eram curios să văd care sunt keyword-urile care aduc cei mai mulţi vizitatori. Ei bine, mergând din căutare în căutare, se pare că am dat peste nişte site-uri de care auzisem mai demult, dar le lăsasem la macerat în hăţişul de bookmarkuri pe care încă nu mă încumet să-l pun în ordine.

C*Free

Iniţiativa a avut succes limitat, cu toate că a beneficiat de o promovare intensă, inclusiv pe canale media. C*Free a fost premiat în 2006 în domeniul IT&C, însă de atunci s-a făcut prea puţină vâlvă pe tema asta pentru a face din C*Free un brand cunoscut de toţi cei care au tangenţă cu WiFi-ul. Se pare că de ceva vreme au intrat într-un con de umbră. Blogul lor n-a mai fost updatat de ceva vreme, iar în online n-am mai citit nimic despre ei. Aşadar, C*Free a intrat pe linie moartă.

WirelessIsFun

Un blog cu potenţial mare care a eşuat datorită lipsei de interes din partea autorilor. Ultima însemnare e datată 20 aprilie 2008 şi nu are nicio legătură cu Wireless-ul. Cu toate că era scris în limba engleză, sunt sigur că avea şi destui cititori români, printre care mă număram şi eu. Doar Marius mai face treabă pe un subdomeniu, însă subiectele abordate de el nu au nicio tangenţă cu domeniu WiFi.

Hot-Spot România - GoWireless

De asemenea, o altă iniţiativă lăudată şi promovată prin canalele media tradiţionale (presă, tv), care a intrat într-un con de umbră în acelaşi timp ca C*Free. O mentalitate de genul “avem blog, vedem noi pe parcurs ce facem cu el” nu le-a adus deloc succes pionierilor în acest domeniu. Probabil investiţiile în routere amplasate în diverse locuri de interes general şi suportate din reclamă contextuală nu le-au adus tocmai profiturile dorite celor de la Hot-Spot România. Păcat, ideea era bună.

Aşadar, pionieratul are şi el dezavantajele sale. Dacă investiţia financiară şi logistică nu e suficient de puternică încât să susţină cerinţele pieţei, poţi intra foarte uşor într-un con de umbră şi de aici începe declinul. Nu e o piaţă mare WiFi-ul românesc, însă promite multe pe viitor dacă sunt făcute investiţii, iar utilizatorul final e încurajat să folosească această metodă de conectare şi de ce nu, să intre în joc şi să împărtăşească şi el la rândul său conexiunea sa cu alţii.

Plecând de la ideea asta şi având mereu în linia vizuală exemplul celor care încă nu au reuşit în România cu WiFi-ul, intenţionez să fac din WiFi România punct de referinţă când vine vorba despre internet mobil gratuit la nivel naţional (şi mondial). Cu riscul de a avea doar câţiva cititori, voi scrie în limba română! Numai cu eforturi coordonate pot face ceva palpabil pentru wireless-ul românesc.

Şi uite că cineva a reuşit până la urmă să alimenteze un router FON cu energie solară! Ba mai mult, chiar a reuşit să-l adapteze în aşa fel încât să poată controla cu el un vehicul în miniatură. Ideea e foarte bună, fiind un real succes şi deschizând astfel drumul celor interesaţi de hacking-ul acestor dispozitive. Detalii tehnice încă nu ştiu, însă promit să iau legătura cu cel care a creat acest dispozitiv. Poate chiar un interviu, dacă sunt norocos. Mai jos puteţi vedea dovada video că FON se poate alimenta cu energie solară şi poate coordona un mişcările unei maşinuţe: Read the rest of this entry »

“Observatorio” este un proiect artistic al Clarei Boj şi al lui Diego Diaz, arătând panorama WiFi în jurul locaţiei în care a fost instalat. A fost creat special pentru a promova reflectarea şi discuţiile despre reţelele gratuite - “redes libres”, în limba maternă a artiştilor.

Observatorio a fost construit folosind o antenă unidirecţională WiFi, o cameră de filmat şi un instrument de panoramare, care arată o reprezentare a reţelelor WiFi din zonă, suprapusă peste o imagine reală a zonei respective. Instrumentul este instalat în turnul Universităţii Laboral din Gijon, în Spania.

Sursa

Încep astăzi o serie de însemnări în care o să încerc să acopăr tot felul de vulnerabilităţi ale reţelelor WIFI. Vreau astfel să iau în serios avertizările de la FBI venite de curând şi să vă informez şi pe voi cu privire la metode prin care să vă feriţi de hackeri şi persoane rău intenţionate.

În primul rând, trebuie să ne familiarizăm cu termenii şi să stabilim schema reţelei. Fie că e vorba de o structură ad-hoc sau una managed, criptarea este absolut necesară, fie că e vorba de o conexiune prin care se vor transfera date sensibile sau se va face trafic pe internet. Ce înseamnă una, ce înseamnă cealaltă? Structura de reţea ad-hoc e una directă între două dispozitive, fără să fie nevoie de un intermediar, router sau access-point. De obicei, modalitatea asta de conectare se foloseşte atunci când se doreşte o legătură rapidă între două laptop-uri, între un laptop şi-un desktop sau între un laptop/desktop şi un gadget (iphone, psp, etc.). Dezavantajul este că e o conexiune peer2peer şi nu permite decât conectarea a două dispozitive. De asemenea, în modul ad-hoc, viteza de transfer este în general limitată la 11 mbps.

Structura managed interpune între două dispozitive într-o reţea wireless un dispozitiv suplimentar: router wireless sau access point wireless. Avantajul principal este un mai bun management al resurselor şi o viteză net superioară de transfer. Un router de asemenea permite o infrastructură a reţelei mărită, cu mai multe dispozitive. În plus, în ziua de azi, meniurile routerelor (access point-urilor) permit configurări complexe şi routări avansate.

În următorul episod voi acoperi aspecte cu privire la securizarea reţelei din punct de vedere fixic (amplasare, orientare antene şi restricţionarea accesului fizic la router)

Peste tot văd cuvintele ăstea: Mesh Network. Ce să fie oare? Păi Muni-FI-urile din State au la bază acest concept. Bun, acum că am un exemplu, vreau şi definiţia. Un Mesh-Network e acea reţea care “se vindecă” singură şi care nu are nevoie întotdeauna de un nod central. E reţeaua care se extinde atât cât îi permite următorul hop, pe baza unor protocoale de routare încă nestandardizate.

Ce este un mesh network?

la întrebarea “Ce este un mesh network” vă voi răspunde prin a vă invita să aruncaţi o privire mai jos la următorul gif. Părerea mea despre mesh-networks momentan rămâne personală, fiindcă nu am testat încă acest tip de reţea. În plus, faptul că nu e un standard bine definit, mă face să-i mai ofer credit până când vor apărea documentaţiile oficiale.

Ei bine, ideea a fost exploatată şi de alţii, la fel ca în cazul FON. Astfel a apărut Meraki şi Open-MESH. Din păcate, preţurile şi răspândirea lor le fac inaccesibile nouă românilor pentru o bună perioadă de timp de-acum înainte. Poate doar investiţia unor jucători importanţi din piaţa de networking sau giganţi (Google, Yahoo, etc.) face mesh-network-urile o afacere profitabilă şi pe plaiuri mioritice. Până una alta, noi rămânem la WiFI!

T-Mobile SUA dă în judecată renumitul lanţ de cafenele Starbucks pentru că şi-au încălcat înţelegerea pe care o aveau, de tranziţie de la serviciile de Internet WIFI ale T-Mobile la AT&T. Starbucks a fost acuzat de înţelegeri ascunse cu AT&T, în ciuda contractelor deja încheiate cu T-Mobile. Acţiunea în justiţie a T-Mobile reclamă şi concurenţă neloială în plângerea înaintată către Curtea statului New York.

T-Mobile îşi justifică acţiunea prin investiţiile în infrastructură, de care AT&T a beneficiat ilegal. Starbucks au inclus în planurile lor internet WiFi de la AT&T chiar şi în magazinele în care existau deja implementate soluţii de la concurenţă. Starbucks şi-a motivat acţiunea prin faptul că doreşte o mai bună acoperire pentru clienţii săi şi ai AT&T.

Conform datelor prezentate până acum, Starbucks a trecut de la un serviciu la altul în doar două locaţii, în Texas şi California. Probabil cei de la T-Mobile au intrat în panică datorită unui precedent periculos pentru ei.

Sursa

De curând ne-am cumpărat un laptop. Fericire mare, am scăpat de maldărul de fire de prin casă! E, partea proastă vine când vrei să-ţi muţi biroul în fotoliu, în pat sau în grădină. Parcă nu e aşa frumos să te cari cu cablul de la internet după tine. Şi nu cred eu că există la ora actuală prea multe case une să existe lângă prizele de curent şi prize de reţea cu mufe RJ-45. Aşadar, ce facem în cazul ăsta? Stăm offline şi comozi sau stăm online într-un scaun la birou? Păi… dacă tot avem laptop, de ce să nu ne luăm şi un router wireless? Ok, zis şi făcut!

Dar ce e un router wireless? Este un dispozitiv de reţea, menit să împartă o conexiune la internet mai multor clienţi (laptop-uri, desktop-uri, pda-uri, telefoane mobile, etc.) conectaţi prin intermediul unelor radio şi/sau cabluri de reţea.

Multitudinea de modele şi uneori preţurile piperate ne fac să ne răzgândim atunci când vine vorba de achiziţii! Voi încerca în rândurile următoare să creionez lista de întrebări pe care să o puneţi atunci când sunteţi în căutarea unui router wireless:

1. Asiguraţi-vă că ştiţi ce standarde suportă laptopul dumneavoastră. Modelele mai vechi sunt capabile să folosească doar standardele 802.11a sau 802.11b, însă majoritatea se pot conecta şi folosind revizia G a acestui standard, care permite conexiuni de până la 54 Mbps. Atenţie, nu vă lăsaţi înşelaţi de posibilitatea de conectare draft-n, deoarece nu este încă un standard şi se află încă în perioada experimentală, ceea ce îl face de multe ori instabil! La ora actuală, cel mai folosit mod de conectare rămâne 802.11g
2. Calculaţi cu aproximaţie ce suprafaţă doriţi să acoperiţi cu semnal WIFI. Standardul 802.11 este capabil să ofere acoperire pe o distanţă maximă de 50 de metri indoor şi 150 metri outdoor, însă numai în condiţii speciale (fără obstacole şi cu echipamente performante). În general, 30 de metri indoor (pereţi, diverse încăperi, etc.) şi 50m outdoor (de preferat cu vizibilitate directă). Dacă distanţa este mai mare, ar trebui să luaţi în considerare şi utilizarea antenelor specializate.
3. Stabiliţi de ce anume aveţi nevoie: dacă ISP-ul vă pune la dispoziţie un modem cu port ethernet sau o conexiune UTP, aveţi nevoie de un router wireless cu un port WAN. Dacă modalitatea de conectare nu este una aşa de larg răspândită, s-ar putea să fie nevoie de routere wireless speciale, cu modem ADSL inclus şi/sau port USB. În aceste cazuri, luaţi legătura cu ISP-ul. De asemenea, nu omitezi posibilitatea de mărire în viitor apropiat a reţelei prin adăugarea de dispozitive noi prin conexiuni prin fire UTP!
4. Nu ezitaţi să puneţi întrebări legate de funcţiile routerului: firewall, prevenirea atacurilor DoS, interceptarea atacurilor venite din partea hackerilor şi criptare avansată (WPA2). Nu cred că vă doriţi ca altcineva să beneficieze de pe urma conexiunii dumneavoastră la internet şi chiar să-şi bage nasul prin documentele aflate în calculatoarele legate la reţea
5. Informaţi-vă şi cu privire la uşurinţa în utilizare, deoarece nu cred că vă doriţi să citiţi manuale stufoase de reţelistică doar pentru a efectua operaţii uşoare precum NAT sau conectare la internet.
6. Un produs bun şi bine promovat, are cel puţin un an garanţie şi oferă informaţii explicite despre modul de folosire. De asemenea, este considerat un avantaj o comunitate dezvoltată în jurul unui produs, deoarece astfel puteţi obţine mult mai uşor ajutor în cazul în care aveţi nevoie. Şi nu o să fie nevoie să cheltuiţi bani pe suport plătit din partea producătorilor!
7. Cumpăraţi doar de la distribuitorii autorizaţi şi nu aveţi încredere în terţe părţi care se oferă binevoitoare să vă vândă dispozitive second-hand. Nu vă lăsaţi înşelaţi de aşa-zisele oferte speciale, fiindcă v-aţi putea trezi victimele unor fraude! Verificaţi întotdeauna! Răspunsul întrebărilor dumneavoastră e doar la un “Google” distanţă!
8. Nu alegeţi nici cel mai ieftin produs din ofertă, însă nu vă aruncaţi nici să cheltuiţi sute de lei pe produse high-end, adesea inutile utilizatorilor casnici. Mai bine întrebaţi de 10 ori, decât să greşiţi o dată.

Acestea sunt cele 8 aspecte principale de care trebuie să ţinem cont când vine vorba achiziţionarea unui router wireless. Sunt reguli generale, pe care probabil mulţi le cunosc, dar nu strică să vi le reamintesc. Voi continua seria de astfel de însemnări, dorind să vin în sprijinul acţiuni de a educa piaţa dispozitivelor wireless din România, aflată într-o continuă creştere în ultimii ani.

Atât Windows XP cât şi Windows Vista vin cu clienţi de conectare la reţele wireless, însă niciunul dintre sisteme de la Microsoft nu e capabil să ofere informaţii detaliate despre hotspot-ul la care te-ai conectat. În ajutorul utilizatorilor de conexiuni wireless vin firmele care dezvoltă software, iar WIFI Hopper e un astfel e program, deosebit de util celor care umblă mai mereu cu laptopul după ei şi caută reţele wireless.

E o alternativă bună la arhicunoscutul Network Stumbler şi spre deosebire de acesta, are o interfaţă mai intuitivă. Dezavantajul său e că e un program trialware, utilizabil în totalitate numai pentru 15 zile, după care orice posibilitate de a te conecta la o reţea wireless prin intermediul lui, este blocată. Totuşi, poate fi în continuare folosit, mai ales dacă doreşti să scanezi rapid aria în care te găseşti şi să afli ce hotspot-uri se găsesc prin preajmă.

La această adresă se găsesc imagini cu programul, iar aici este pagina de download.

La noi încă deraiază trenurile, pe când alţii îşi pun problema internetului wireless gratuit. MTA Metro-North Railroad a anunţat zilele trecute că de acum înainte orice călător cu drum prin Grand Central Station va putea accesa internetul prin intermediul unui dispozitiv capabil să se conecteze la acel hotspot. Nu s-au dat detalii precum backend-ul hotspot-ului sau modalitatea de accesare (ad-suported free wireless internet sau paid ad-free wireless internet), dar se laudă că pot oferi internet în condiţii bune la 60 de utilizatori simultan.

Nu îmi rămâne decât să vreau să încerc şi eu acel hotspot